Misiune, viziune, valori

Misiune

Misiunea Asociaţiei este dezvoltarea comunităţilor teritoriale.

Scop

Scopul Asociației este îmbunătățirea calității vieții în comunitățile teritotiale prin: servicii sociale, medicale, culturale, educaționale, economice, mediu și pentru tineret, furnizate în spirit creștin.

Domeniile de activitate ale asociaţiei sunt:

  1. Asistenţă socială şi socio - medicală
  2. Asistenţă medicală
  3. Educaţie şi cercetare interdisciplinară
  4. Cultură
  5. Dezvoltare organizaţională
  6. Tineret
  7. Mediu
  8. Economie
  9. Transporturi urbane, suburbane şi metropolitane de călători;
  10. Alte transporturi terestre de călători

Valori

Valorile Asociației ”Filantropia Ortodoxă Alba Iulia”

  1. Este nediscriminatorie: ”…Iar de căutați la fața omului, faceți păcat și legea vă osândește ca pe niște călcători de lege” (Iacov 2,9);
  2. Este concretă: ”Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele, și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?” (Iacov 2, 15-16);
  3. Este dovada credinței: ”…credința: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși” (Iacov 2,17). ”…eu îți voi arăta, din faptele mele, credința mea” (Iacob 2,18). ”Cucernicia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile în necazurile lor…”(Iacov 1,27);
  4. Este viața, sufletul credinței: ”Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel și credința fără de fapte, moartă este” (Iacov 2,26);
  5. Este o harismă a Bisericii: ”Și pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învățători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor” (I Corinteni 12,28);
  6. Este factor de echilibru al Bisericii și societății: ”Prisosința voastră să împlinească lipsa acelora, pentru ca și prisosința lor să împlinească lipsa voastră, spre a fi potrivire” (II Corinteni 8,14);
  7. Este boomerang duhovnicesc: ”Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie ca și secera” (II Corinteni 9,6);
  8. Este o datorie: ”Datori suntem noi cei tari să ne purtăm slăbiciunile celor neputincioși…”(Romani 15,1);
  9. Se întemeiază pe învățătura Domnului Hristos: ”Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos”(I Corinteni 3,11);
  10. Și pe conlucrarea cu El: ”Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; …[iar oamenii sunt n.n.] ogorul lui Dumnezeu clădirea lui Dumnezeu” (I Corinteni 3,9);
  11. Duce la întărirea credinței: ”… slujirea acestui dar nu numai că împlinește lipsurile sfinților, ci prisosește prin multe mulțumiri în fața lui Dumnezeu/Slăvind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorări…/ Se roagă pentru voi…” (II Corinteni 9,12-14);
  12. Presupune un angajament interior plenar: ”Dacă avem o slujbă, să stăruim în slujbă…dacă împarte altora, să împartă cu fireasca nevinovăție; […] dacă miluiește, să miluiască cu voie bună! Dragostea să fie nefățarnică." (Romani 12,7-11);
  13. Este ancorată în legile statului: ”…căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite” (Romani 13,1). ”…De aceea este nevoie să vă supuneți, nu numai pentru mânie, ci și pentru conștiință” (Romani 13,5). ”Dați deci tuturor cele ce sunteți datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste” (Romani 13,7);
  14. Trebuie făcută cu inima: ”Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună" (II Corinteni 9,7);
  15. Este condiție a mântuirii: ”Căci flămând am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și m-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine; Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut…”. (Matei 25, 35-40).