Istoricul Filantropiei Ortodoxe Alba Iulia – introducere

Filantropia în Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia

Într-o inspirată povestire, Domnul Hristos vrând să Se întrupeze din nou, i-ar fi zis unui înger: „Dacă oamenii pe pământ sunt flămânzi și șomeri, am să Mă întrupez sub formă de hrană pentru cei flămânzi și sub formă de muncă pentru cei șomeri”. Biserica, locul întrupării Sale permanente, realitatea ce permanent înnoiește și înalță duhovnicește omul, este în același timp și frământătura care asumă și naște din nou  întreaga viață socială a omului, cultura sa, societatea în care trăiește.

 În mod continuu, în Biserica Sa, Domnul Hristos lucrează Binele în lume, înmulțind dragostea între oameni și alinând suferința. Aceasta însă o face prin noi, Biserica Sa, în care Dumnezeu ne dă harismă specială, „ajutorările” (I Corinteni 12, 28). Unui bătrân înțelept, revoltat de suferința inimaginabilă a unui copil, Domnul îi răspunde: „Am făcut ceva: te-am făcut pe TINE”. Nedreptății  care ne înconjoară, suferinței care ne apasă, sărăciei care ne îngreunează, îi răspundem cu nădejdea și credința Filantropiei, îi răspundem cu Filantropia Bisericii în care Domnul Hristos, prin noi, lucrează Binele în lume.

Fapta bună ca expresie a credinţei, este criteriul unei drepte înţelegeri a mesajului pe care îl adresează continuu Hristos, forţa probatorie a învăţăturii biblice. Relaţia care se stabileşte între filantropie şi Biserică este la nivelul unui raport de interioritate, interdependenţă, inducând un raport de cauzalitate obligatorie. În fapt ceea ce îndeobşte poartă numele de filantropie este parte din fiinţa Bisericii. Filantropia este credinţa lucrătoare prin iubire în folosul aproapelui aflat în suferinţă. Contemporaneitatea provoacă sistemul filantropic bisericesc la o dimensionare a discursului fundamentat pe reactualizarea valorilor de bază ale creştinismului.

 Filantropia Arhiepiscopiei Alba Iuliei, atât cea personală, de cele mai multe ori neștiută, cât si cea instituțională, a fost puternic inspirată și susținută, de-a lungul anilor, de arhiereii care au păstorit cu  vrednicie eparhia noastră. Încă de la început, Înaltpresfințitul Andrei și-a asumat ca model eparhial „Modelul Bisericii primare, în care Liturghia era nedespărțită de slujirea aproapelui, întrucât toți „stăruiau în  împărtășire, în frângerea pâinilor, și-n rugăciuni,...și aveau toate de obște”(Faptele Apostolilor 42, 44)”. În același duh al iubirii care se dăruiește, Înaltpresfințitul Andrei Irineu și-a asumat vocația filantropică a misiunii bisericilor eparhiei noastre, afirmând: „Hristos vrea să continue în fiecare dintre noi, până la sfârșitul veacurilor, opera de ”Samarinean milostiv”, ușurând poveri, alinând dureri, miluind pe săraci și mângâind pe cei zdrobiți cu inima”.

Credința și Fapta, Liturghia și Filantropia, se confirmă și iși dau reciproc conținut și viață în Eparhia Alba Iuliei. Acesta este de fapt chipul Bisericii vii, depline, căci „Liturghia Euharistică şi filantropia socială sunt interioare una alteia”, după cum spune Preafericitul Părinte Daniel, iar „credinţa şi activitatea filantropică…sunt două feţe necesare ale aceleiaşi energii, sunt cauza şi efectul sau inima interioară şi cordul exterior al oricărei întruchipări de viaţă, după cum afirmă Pr Dumitru Stăniloaie. Poate tocmai din acest motiv, Filantropia în eparhia noastră s-a născut în locurile cu rugăciune intensă, ca rod al rugăciunilor monahilor și monahiilor din Mănăstirea Râmeț, Dumbrava și Recea.

Confruntați cu realitatea din ce în ce mai crudă a suferinței, preoții  au reacționat și ei în mod admirabil. De la acte personale de caritate, s-a trecut la acte de solidaritate comună, cum a fost cumpărarea de către preoții din Alba Iulia a unei case pentru o familie sinistrată din Apuseni și a culminat cu includerea copiilor abandonați în propriile familii, cum e cazul Caselor de Tip Familial de la Vingard, Târsa, Aiud, Reghin, Daneș-Criș, Oarda de Jos, etc. Văzându-l pe preot că-și mărturisește credința prin jertfirea vieții sale, oamenii din parohie s-au schimbat. Copiii murdari, negricioși, obraznici, copiii nimănui, au devenit copiii preotului, au devenit copiii satului, copiii Bisericii, apoi credincioșii i-au primit cu drag în propriile lor case. Copiii orfani și-au regăsit astfel o nouă familie, s-au schimbat la rândul lor și au devenit minunați. La fel s-a întâmplat și cu bătrânii, cu handicapații, sau cu oamenii străzii care, prin grija Bisericii s-au luminat la chip și la suflet

Văzând aceste schimbări, văzându-l pe preot și pe oamenii Bisericii tot mai implicați în ajutorarea nevoiașilor, reprezentanții autorităților publice s-au schimbat la rândul lor. Au înțeles că în Biserică asistența socială are un sens mai profund, are o forță ce schimbă destine și comunități întregi. Și astfel a luat naștere în eparhia noastră cel mai puternic parteneriat Stat-Biserică pe tărâm social din România, iar preoții, profesioniști  iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, prin implicare și jertfă, au devenit preoți ai asistenței sociale laice.     

Dorința de a întrupa în fapte permanente credința permanent vie, a făcut ca ajutorarea ocazională să dobândească și  dimensiunea instituțională a unor așezăminte, în care zilnic să se ofere sprijin. De la imaginea emblematică a preotului  care ducea în anul 1995, în două marmide împrumutate, cu o bicicletă artizanală, mâncare oamenilor străzii, s-a ajuns în anul 2021 la 103 de așezăminte sociale, cea mai mare rețea de așezăminte din Patriarhia Română, organizate după standarde și rigori profesionale. În aceste așezăminte, 373 de asistenți sociali, profesori, psihologi, pedagogi și lucrători sociali, bine pregătiți profesional, își probează vocația preoției universale  pe altarul slujirii celor suferinzi. Munca lor este un adevărat cuvânt „viu și lucrător ce pătrunde...până de despărțitura dintre măduvă și os” (Evrei 4, 12), este faptă ce luminează, înnoiește și zidește Biserica.

Compartimentul de Asistenţă Socială al eparhiei noastre a împlinit în anul 2021, 26 ani de existenţă, iar Asociaţia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia a aniversat 20 ani de la înfiinţare. S-a derulat o perioadă de maturizare a întregii activităţi de asistenţă socială pe care Asociaţia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia o desfăşoară sub aspectul modului de organizare şi diversificare a serviciilor, al experienţei personalului angajat şi al dezvoltării relaţiilor cu autorităţile publice judeţene şi locale, precum şi cu alţi parteneri sociali.

Au devenit din ce în ce mai clare direcţiile de acţiune în viitor, s-a reuşit atragerea şi gestionarea cu succes a unor proiecte de mare amploare şi s-a început în mod concret un proces de creştere a calităţii serviciilor pe care Asociaţia Filantropia Ortodoxă Alba Iulia le oferă. Această etapă de maturizare a fost apreciată în cadrul mai multor întâlniri locale sau naționale, iar unele instituții de evaluare au confirmat oficial acest lucru.

 Spre exemplu, Fundaţia „Parteneri pentru Dezvoltare Locală” în cadrul proiectului „Social” al Federaţiei Filantropia, a specificat în raportul de evaluare: „Organizaţia se găseşte în acest moment în etapa desăvârşirii organizaţionale, care este caracterizată de faptul că organizaţia este pe deplin funcţională în toate ariile de competenţă...corespunzător acestei etape asociaţia se află la un nivel superior de dezvoltare cu tendinţe evidente de a atinge într-un orizont de timp inedit nivelul model”, nivelul model, fiind al unsprezecelea nivel, ultimul, din procesul de dezvoltare al unei organizaţii.